- Hei, tu, cel ce te caţeri pe margini de lume şi ne trimiţi lumină prin întuneric, apoi cobori prin razele tale revenind cu aceaşi putere peste vremuri, multe mii, pătrunde în noi ca să răsărim la fel ca tine, în fiecare zi. Tu, de fapt, tot urci! Noi coborâm. Prometeu nu a murit, este tot acolo şi carnea sinelui său sfârşiată, curge peste noi cu durere. Tu trimiţi spre noi dreaptă linie şi noi stăm strâmbi, rotundul fiindu-ne curbura spinării aplecate, spre oameni de întuneric. Învaţă-mă şi pe… Continuare

Două pahare de vin şi un pariu! Vinul mi-l amintesc, pariul nu. Fata mi-o amintesc, părul lung, drept şi cu cărare pe centru, neschimbată de la prima întâlnire. Aşa am fost scutit de a o confunda cu altcineva, ea şi doar ea arată aşa. De fiecare dată când o întâlnesc mi se înţepeneşte un gând, să-i colorez parul în şapte culori. I se potriveşte atat de bine rolul ăsta hippy, dar nu i-am spus-o niciodată, nu am lăsat-o să intimizeze cu imaginaţia

… Continuare

am început să scriu pe trupul meu
zilele
peniţa vieţii mă zgârîie cu strada dezbrăcată
cerneala este praful din colţul întunericului
unde strigă o fată violată
altundeva la un bloc, o manea zbiară
cuvinte înjurate şi bătute
tramvaiul nu mai are 50 de ani, dar
duce oameni prea bătrân

… Continuare

Hey there!!!

… Continuare